Afecțiuni

Avantajele folosirii laserului

Aparatul locomotor cuprinde totalitatea organelor care fac posibilă deplasarea individului: oasele și articulațiile, mușchii, tendoanele și ligamentele. Locomoția este o funcție complexă care implică, pe lângă componentele aparatului locomotor, și organe senzoriale precum și receptorii senzitivi ai acestora prin intermediul cărora se culeg informații privind raportul organismului uman cu mediul înconjurător. Informațiile sunt transmise pe cale nervoasă către sistemul nervos central unde sunt analizate și transmise către mușchi, care pun oasele în mișcare realizându-se astfel locomoția.

Oasele sunt structuri anatomice care îmbină în modul cel mai eficient posibil rezistența cu elasticitatea. Acestea sunt formate din apă 10-50%, reziduuri 30-40% (organice: substanța fundamentală, fibre elastice, fibre colagene, celule și anorganice: sodiu, fosfat și calciu) și grăsimi 30%. Ele au rol de susținere, de protecție, rol pasiv în locomoție, rol de depozit de calciu și acid fosforic și chiar rol antitoxic (de exemplu plumbul, arsenicul și radiul sunt reținute temporar).

Articulațiile formează legăturile dintre extremitățile osoase, oferind susținere în mișcare. Ele cuprind capsula articulară, ligamentele și lichidul sinovial. Dacă suprafețele articulare nu se adaptează perfect (congruență articulară) apar și alte formațiuni fibro-cartilaginoase: discuri intervertebrale, meniscuri și burleti.

Mușchii sunt structuri anatomice care au proprietatea de a se contracta, producând lucru mecanic și implicit mișcare. În cadrul locomoției, mușchii striați reprezintă organele active. Din punct de vedere chimic mușchiul este alcătuit din apă 70% și 30% substanțe, proteine, glucide și lipide. Rolurile mușchilor în organism sunt menținerea poziției verticale corpului (poziția ortostatică) și mișcarea diferitelor segmente ale corpului.

Mușchii prezintă și niște formațiuni anatomice denumite anexe, care vin în raport intim cu mușchii, ajutând la o mai bună funționare a acestora: fasciile musculare, tecile fibroase, bursele sinoviale și tecile sinoviale.

Afecțiunile aparatului locomotor apar la nivelul fiecărui element din structura acestuia impiedicându-l să-și exercite funcția cea mai importantă – mișcarea și pot cuprinde de la afecțiuni dureroase la cele nedureroase, de la cronice la cele acute survenite în urma unui traumatism.

Orice afecțiune a acestui aparat generează o senzație de disconfort având influențe negative și repercursiuni asupra sănătății oamenilor și implicit asupra calității vieții acestora.

Cu toate că principala cauză a afecțiunilor aparatului  locomotor este lipsa de mișcare putem avea și suprasolicitări care să conducă la artroză timpurie. Printre cele mai frecvente afecțiuni regăsim fracturi sau procese reumatice și degenerative ale oaselor cum ar fi artroza și artrita , entorse sau luxații ale articulațiilor, contracturi, întinderi sau rupturi musculare, inflamații ale tendoanelor sau burselor, rupturi ale ligamentelor.

Avantajul este că terapia laser se adresează tuturor afecțiunilor aparatului locomotor. Conform celor peste 4000 de studii publicate în cadrul celei mai mari librării de studii medicale (PubMEd – www.pubmed.gov) s-a concluzionat în laboratoarele clinice și studiile de specialitare efectul remarcabil pe care îl are terapia laser asupra traumatismelor de natură musculo-osoasă, articulară și ligamentară tratând cu succes accidentări sportive, afecțiuni ale coloanei vertebrale de la simple dureri de spate până afecțiuni degenerative la nivelul vertebrelor, dureri acute și cronice la nivelul tuturor articulațiilor, contracturi, întinderi sau rupturi musculare sau afecțiuni ale ligamentelor. 

Principiul tratamentului:

  • presupune abordarea direct asupra zonei afectate pentru a susține vindecarea, remodelarea și reducerea inflamației;
  • acțiune asupra ganglionilor limfatici pentru a combate edemul și inflamația;
  • asupra rădăcinilor nervoase și nervilor pentru efectul analgezic;
  • și asupra ,,trigger pointˮ-urilor pentru a reduce încordarea musculară și a relaxa fibrele musculare contractate.

Mecanismele prin care acționează terapia laser sunt:

  • Analgezia (crește eliberarea beta endorfinelor, crește eliberarea de oxid nitric, descreșterea nivelurilor bridikininei, normalizarea canalurilor de ioni, stabilizează potențialul de membrană al celulelor nervoase, crește eliberearea de aceticolină, blochează depolarizarea fibrei-C aferentă nervilor);
  • Reducerea inflamației (inhibă sinteza și secreția de prostaglandine inflamatoare, dar le stimulează pe cele care produc vasodilatare și efecte anti-inflamatoare, stabilizează membrană celulară, crește producția de ATP și sinteza acestuia, stimulează vasodilatația, accelerează activitatea leucocitelor);
  • Accelerarea în repararea țesuturilor și a rănilor deschise (stimulează producerea de celule fibroblaste care construiesc cantități mari de colagen, crește numărul de leucocite și activitatea macrofagelor, capilarele mici sunt regenerate la o rată foarte rapidă);
  • Angiogeneză (stimulează formarea de noi vase capilare la nivelul țesutului afectat, accelerează resorbția hematomului, reduce eliberarea de amine vasoactive);
  • Creșterea activității metabolice celulare (stimulează producerea de ATP și a altor enzime, stimulează membrana plasmatică în celule afectate);
  • Reducerea formării de țesut fibros (accelerează vindecarera rănilor prin reducerea formării de cicatrice, țesutul cicatricial deja format este stimulat pentru a se remodela în țesut elastic);
  • Îmbunătățeste funcția nervilor (creștere a ratei respiratorii a celulelor nervoase, fibrele nervoase curente vor experimenta o creștere a amplitudinii potențialului de acțiune prin normalizarea transmiterii impulsului);
  • Stimularea imunoreglării (mediază direct activitatea celulelor limfatice Th și Ts prin răspunsul anti-inflamator);
  • Stimularea ,,trigger pointsˮ (funcționează ca o terapie fără ac de acupunctură).

Tratamentul prin terapia laser furnizează un maxim de eficienţă fără risc de lezare tisulară. Dispozitivul laserului permite controlul densităţii fasciculului fără a aplica o presiune dăunătoare. Pacienţii simt doar o uşoară încălzire a zonei tratate.

Avantajele laserului constau în perioada mai scurtă de tratament şi rezultate pozitive obţinute mai rapid comparativ cu alte proceduri folosite pentru combaterea durerii, în plus metoda este non-invazivă, nu e toxică, e uşor de aplicat, extrem de eficientă şi, practic, fără efecte secundare. 

Uneori pacienţii pot experimenta un uşor disconfort sau durere după tratament, din cauza restimulării fazei inflamatorii, efect care dispare după 24 – 48 ore.